Plictiseala in clasã...

Stau si astept, e un timp infinit, orele-s ca secundele si nu se mai terminã.
Visez pe pereti, nu mã mai controlez, nu stiu unde sã mã uit, ce sã fac, totul e asa nasol de parcã as avea un porc.
Suntem multi si stãm aici asteptând sã se sune panã nu minti.
Noi audem doar "blah blah blah" dar eu nu mai supor deja, sunt pe adormitelea.
Unu isi suflã nasul, una vede ceasul, altele vorbesc iar eu mã ametesc, sunt o varzã, mã rãtãcesc.
Proful ãsta-i prost de tot, dar pe el îl doare-n cot, tot "blah blah blah" nu mai îl suport deja.
Nu-mi mai simt puterile, mi sau dus vrãjelile.
Totul e asa de rar, tell a boy a much a car (în spaniolã: te la voy a machacar).
Cã deja totul devine nesuferit si am o adrenalinã-n mine de m-am plesnit.
Nu pot sã tin minte si ii cer voie la baie.
Mã duc, dupã gard sar si mã duc sã mi-o trag iar !